Presa zilelor noastre…

Scris de Daniel Negut

Dispute politice, pregătiri de grevă, proteste salariale, scandaluri mondene, cupluri de conjunctură – cam pe aceste coordonate este prezentată în presă viaţa noastră, de zi cu zi. Uneori, pe prima pagină sunt personaje care nu sunt în stare să lege două vorbe inteligente sau care nu au mai citit o carte de ani buni. Alteori, prima pagină a ziarelor seamănă cu pereţii vreunui club erotic. Sunt aşa-zise „vedete” feminine pe care nu le-am văzut niciodată îmbrăcate, dar – dacă răsfoiesc anumite ziare – învăţ pe de rost câte aluniţe au şi unde şi-au tatuat cine ştie ce. Sunt personaje masculine despre care am impresia că nici nu mai ştiu să circule pe timp de zi, pentru că aflu că sunt în cluburi, noapte de noapte. Peste tot, citim cum şi unde se cheltuiesc banii, dar puţine ziare mai scriu şi cum se câştigă cinstit aceşti bani. Dintre acestea din urmă, şi mai puţine scriu despre fapte legate de muncă! De ce? „Ştirile pozitive şi cuminţi nu se vând” – mi-a spus un editor. Unii merg până acolo încât, dacă scrii despre vreun muncitor care-şi vede de treaba lui, îţi spun că eşti „nostalgic”, de parcă noţiunea de „muncă” ar fi un simbol al comunismului…

În tot acest context, al unei prese relativ ostile faptelor bune, care consideră că nu merită să publice şi ceea ce ar fi legat de întâmplări pozitive din activitatea vreunei companii – asimilând, în mod eronat, asemenea ştiri cu vechile „succese ale epocii de aur” – s-a trecut foarte repede, zilele trecute, peste informaţia potrivit căreia de pe liniile de fabricaţie ale Uzinei Dacia, de la Mioveni, a ieşit autovehiculul cu numărul 1.000.000. Mă îndoiesc de faptul că „fanii” tabloidelor ştiu că uzina Dacia fabrică 1.340 de vehicule pe zi, iar peste 85% din volumele de producţie sunt destinate exportului. De fapt, cred că nici nu i-ar interesa o asemenea ştire! Dar poate că nu este numai vina lor…

Presa zilelor noastre a uitat că ar trebui să-şi asume şi rolul de a îndruma publicul şi către zonele informative. Argumentul este că profitul dictează conţinutul informaţional. „Dacă ziarul nu se vinde, nu vine nici publicitatea, iar publicaţia ajunge la faliment”, îmi spunea zilele trecute un redactor-şef. Simplu, nu? Dar, oare, aşa trebuie să judecăm? Chiar să eliminăm din presă faptele bune, mai ales pe cele din zona industrială, pentru că scandalul aduce mai mulţi cititori? Sau totul depinde de iscusinţa celor aflaţi la cârma publicaţiei respective, de modul în care ştiu ei să îmbine temele „uşoare”, cu cele „serioase”, de capacitatea lor de a-şi conduce potenţialii cititori şi către subiecte de presă care chiar înseamnă ceva pentru dezvoltarea României?

Varianta integrală în revista lunară de business Reporter Economic. Abonați-vă acum!