Provocări ale managementul deşeurilor în România
Scris de Markus Kleininger
În România încă se mai produc multe deşeuri, cu toate că pungile din supermarketuri sunt contra cost. Nu doar grămezile de deşeuri la marginea drumului sau prin păduri certifică acest lucru - ele sunt doar o altă mărturie pentru lipsa unei conştiinţe ecologice. În schimb, cifrele vorbesc.
Astfel, un român generează în medie 5 kilograme de deşeuri într-o săptămână. În România trăiesc circa 21 milioane de locuitori. Doar jumătate din deşeurile menajere este biodegradabilă. După cum spune Andrei Orban, preşedintele Asociaţiei de Reciclare Environ, circa 23 la sută din deşeurile din hârtie şi carton se reciclează în România. În cazul celor din sticlă, gradul de reciclare ajunge la circa 18 la sută, iar la mase plastice chiar la 7 la sută. Pe de altă parte, ţintele impuse de legislaţie şi de Uniunea Europeană sunt cu mult mai mari. Astfel, România s-a angajat să recicleze 55 la sută din deşeurile din hârtie şi carton, până în 2013. În cazul deşeurilor din sticlă, România vrea să recicleze, încă în acest an, 54 la sută precum şi 22,5 la sută din deşeurile din mase plastice.
Conform Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM), în România sunt generate anual 5,67 milioane de tone de deşeuri aşa numite comunale, acestea fiind deşeurile gospodăriilor, ale agenţilor economici şi instituţiilor publice. La aceasta se adaugă deşeurile colectate de pe spaţiile publice (pieţe, parcuri etc.) precum şi deşeuri de construcţii, câte 0,8 tone de fiecare clasă. Numai 1 la sută din aceste deşeuri se reciclează. Restul este dus la groapa de gunoi.
Varianta integrală în revista lunară de business Reporter Economic. Abonați-vă acum!
Editorial
| Sinteza anului 2011 |
Anul 2011 va intra în istorie ca anul crizei. A fost o dublă criză, cea a datoriei suverane a statelor şi cea a monedei euro. O provocare cu care lumea economică globală nu s-a mai întâlnit până acum şi care a pus sub semnul întrebării, pe de o parte, chiar funcţionalitatea sistemului economic de piaţa, şi pe de altă parte existenţa Uniunii Europene. Efectele s-au resimţit atât în plan eonomic cât şi în cel politic. Economic, criza a blocat consumul, a dus la creşterea francului elveţian, a dus la atingerea preţului maxim al gramului de aur. Politic au căzut guverne, unele foarte importante. În Spania guvernul Zapatero, în urma alegerilor anticipate, în Italia guvernul Berlusconi înlocuit interimar cu tehnocratul Monti şi în Grecia unde în locul lui Papandreou a fost aleasă soluţia tot tehnocrată Papademos. |
| Citeşte mai departe... |
Piata de capital
| Sub presiunea crizei nesoluţionate |
Anul 2011 a adus pierderi mari investitorilor de pe bursele de la Bucureşti sau Frankfurt, iar 2012 nu vine deloc cu promisiunea recuperării măcar a unei părţi din pagubă, din cauza incertitudinii privind soarta zonei euro.
Pentru investitorii de pe Bursa de Valori din Bucureşti (BVB), 2011 este un an al pierderilor destul de serioase, dacă ne uităm la evoluţia indicelui BET, al celor mai lichide acţiuni care, de la începutul anului şi până la data de 20 decembrie, a marcat o scădere de aproape 18%. Este al treilea an de randament anual negativ din istoria acestui indicator. Dar, dacă cifrele nu arată deloc bine, cel puţin ultima parte a lui 2011 a adus o rază de speranţă, în condiţiile producerii unui eveniment istoric, îndelung aşteptat de investitori şi de brokeri deopotrivă, ridicarea pragului la societăţile de investiţii financiare, de la 1% la 5%. „După ce ne pierdusem orice speranţă în urma numeroaselor amânări, iată că accesul investitorilor mari în capitalul SIF-urilor este mult mai permisiv acum, ceea ce va duce la efecte pozitive asupra preţurilor acţiunilor întregii burse, desigur nu imediat, ci în timp”, declară Răzvan Paşol, preşedintele companiei de brokeraj Intercapital Invest. |
| Citeşte mai departe... |
Consultanta juridica
| Aspecte practice privind inspecţia fiscală |
Florin Gherghel, Head of Tax Department Noerr Finance & Tax SRL Cu siguranţă, un control fiscal v-a oferit un motiv de nelinişte, fie şi numai din cauza timpului pe care îl pierdeţi cu pregătirea informaţiilor cerute de echipa de control. Dar un control fiscal înseamnă, de cele mai multe ori, discuţii în contradictoriu cu echipa de control din diverse motive care nu fac obiectul articolului de faţă. Astfel, am încercat să vă oferim o privire de ansamblu asupra aspectelor principale care trebuie avute în vedere, în cazul unei inspecţii fiscale. |
| Citeşte mai departe... |


