Luni, 13 Martie 2017 08:38

ANALIZA: Ce mine de cărbune mai funcţionează în România?

Written by
Rate this item
(0 votes)

Multe dintre exploataţiile de cărbune urmează să fie închise anul acesta şi în 2018. La ora actuală, în România, nicio mină nu mai este profitabilă şi, dacă înainte de 1989 în sectorul minier munceau în jur de 100.000 de persoane, acum în acest sector mai lucrează puţin peste 3.000 de români. Dintre aceștia, în jur de 1.000 activează pe Valea Jiului, însă lucrurile se vor schimba radical, în condiţiile în care anul viitor urmează să se mai închidă încă două mine.

După anul 1990, producţia minieră a României s-a redus drastic, multe dintre exploatații fiind închise şi, ca urmare a acestei măsuri, mulţi minieri rămânând fără un loc de muncă.

Închiderea minelor

Principalele motive de închidere a minelor au fost valoarea redusă a cărbunelui produs şi costurile ridicate de producţie cauzate de tehnologia învechită de extracţie, lipsa investiţiilor pentru eficientizare, costurile tot mai ridicate pentru conformarea cu standardele de mediu şi cererea internă scăzută de cărbune.

Planul de închidere a minelor s-a dovedit a fi unul extrem de complex, orizontul de planificare în ceea ce priveşte închiderile minelor cuprinzând câteva decenii şi fiind necesari diverşi parametri elaboraţi şi interconectaţi la nivel social, economic şi la nivelul mediului, parametri care se pot modifica în timp.

Închiderea minelor a avut repercusiuni majore asupra comunităţilor din regiunile unde se aflau acestea, deoarece adeseori mână este un jucător marcant la nivel economic, fiind un furnizor important de venituri şi servicii sociale pentru comunitatea locală. În acelaşi timp, închiderea minelor a reprezentat un risc major în ceea ce priveşte managementul mediului, şomajul şi continuarea furnizării serviciilor precum apă curentă, energia electrică şi asigurarea serviciilor de sănătate.

La începutul anilor 1990, România avea 464 mine de cărbune şi alte minerale. Până în 2004 producţia a fost oprită în 344 dintre cele mai nerentabile mine; 82 dintre ele au fost închise şi s-au încheiat contracte pentru închiderea și ecologizarea a încă 191.

La nivel naţional, în anul 2008 a fost aprobată închiderea a 85 de obiective miniere, care se adaugă la cele 462 cu activitate sistată în perioada 1998-2006.

În plus, între 2005 şi 2012, prin proiectul de închidere a minelor şi regenerare de mediu şi socio-economică, s-a reuşit închiderea a 23 de mine şi companii miniere.

În perioada 1990-2007, statul a cheltuit pentru susţinerea sectorului minier, suma de 6,15 miliarde dolari, incluzând subvenţii şi alocaţii de capital

Procesul de restructurare a constat cu predilecţie în închiderea activităţii şi disponibilizarea în masă a personalului cu plăți compensatorii, dar fără asigurarea de alternative viabile în crearea de noi locuri de muncă pentru absorbția personalului disponibilizat.

Zonele miniere au fost şi sunt zone mono-industriale, afectate de procesul de restructurare, zone ce şi-au diminuat sever potenţialul economic și care se confruntă, ca rezultat, cu numeroase procese de dezagregare socială.

Dezastrul de pe Valea Jiului

La începutul anilor ’90, în Valea Jiului funcţionau 15 mine, la care lucrau peste 90.000 de persoane. Acum însă se pregăteşte închiderea ultimelor exploatări.

Astfel, pe Valea Jiului, urmează ca până în 2018 să mai fie închise alte două mine: Lupeni şi Lonea, mine în care lucrează în prezent peste 1.000 de angajați.

După închiderea minelor Lupeni și Lonea, în bazinul carbonifer vor mai funcționa doar două exploatări, cea de la Livezeni și cea din Vulcan.

„Din cele patru mine din prezent din cadrul complexului, Livezeni şi Vulcan par a fi cele viabile, iar celelalte două, Lonea şi Lupeni, vor intra în programul de închidere până în 2018, pe care deja l-am agreat cu Comisia Europeană”, confirmă Ministerul Energiei.

Pentru închiderea acestor mine, Comisia Europeană va acorda ţării noastre un sprijin financiar de 447,8 milioane lei pentru atenuarea impactului social și de mediu produs de închiderea a două mine de cărbune necompetitive până în 2018.

Cea mai veche mină de cărbune din România, deschisă la Petrila în anul 1859, s-a închis în octombrie 2015

Bazinul Rovinari

Nici pe segmentul lignitului situaţia nu este prea optimistă, deoarece şi în Bazinul Rovinari urmează să fie închise o serie de mine. Reducerea activităţii din minerit se va face prin închiderea unor perimetre aflate la ora actuală în conservare: Peşteana Sud, Seciuri şi Chişcani. Termenul este mai 2017.

De asemenea, până la 31 decembrie 2018 se trece în conservare Cariera Husnicioara, iar la finalul lui 2019 Cariera Rovinari.

Până la finele anului 2019 urmează să fie închisă şi Cariera Rovinari

Aşadar, conform autorităţilor, începând cu luna mai 2017 se va demara procesul de demontare şi valorificare a excavatoarelor, abzeterelor, benzilor transportoare şi a altor active vandabile. Este o măsură aplicată atât în dreptul carierei Peşteana, cât şi perimetrului Seciuri şi sectorului minier Tehomir.

În Prahova, extragerea se face doar la suprafaţă

Aşa cum se întâmplă în Valea Jiului, şi în judeţul Prahova activitatea de extracţie a cărbunelui are un viitor destul de incert. Astfel, din fosta Mină Filipeştii de Pădure, în care lucrau în 1990 peste 2.600 de mineri, a mai rămas, în prezent, doar cariera Măgureni, unde mai lucrează mai puțin de 100 de angajaţi, pentru extragerea cărbunelui exclusiv de la suprafaţă, nu din subteran, ca pe vremuri. Tot în judeţul Prahova se mai extrage cărbune şi din cariera Valea Pucioasei, unde mai lucrează doar 40 de mineri.

Eficientizarea activităţii miniere

În contextul actual, pentru a analiza situaţia actuală a mineritului, a fost înfiinţat, anul trecut, Comitetul de Coordonare pentru activitatea minieră. Scopul acestei instituţii este de a propune măsuri de eficientizare şi reorganizare, în scopul asigurării cererii de resurse energetice necesare atingerii obiectivelor de securitate energetică, competitivitate şi durabilitate ale ţării.

Măsuri necesare pentru eficientizarea activităţii miniere

– Noi tehnologii pentru exploatarea şi prelucrarea resurselor minerale, înlocuirea tehnologiilor pirometalurgice consumatoare de energie cu metode mai puţin intensive, noi tehnologii în hidrometalurgie;

– Noi procese tehnologice de tratare a materialelor polimetalice, atât în scopul îmbunătăţirii eficienţei metodelor deja existente de recuperare a subproduselor cu conţinut metalic, cât şi pentru dezvoltarea de noi metode de recuperare a metalelor care în prezent nu se pot recupera;

– Metode inovative pentru a da valoare deşeurilor, prin dezvoltarea unui sistem durabil de reciclare a deşeurilor metalurgice şi efluenţilor, pentru a creşte producţia de metale de bază, prin lansarea de tehnologii de prelucrare pentru materii prime slab calitative, cozi de flotaţie, deşeuri;

– Noi metode pentru utilizarea completă a resurselor de la tratarea materialelor secundare şi a deşeurilor din metalurgia neferoasă, prin dezvoltarea unor tehnologii combinate extrem de eficiente de recuperare a metalelor din deşeuri polimetalice şi deşeuri constituite din mai multe materiale;

 

 

– Noi programe pentru controlul proceselor prin intermediul sistemelor inteligente. (sursă: jurnaluldeafaceri.ro)

Read 919 times